Ce ne ajută pe noi ?

Cei care facem parte din grupul Sexaholicilor Anonimi (SA) am ajuns aici din cauza aceleiaşi probleme, chiar dacă în forme diferite. Unii dintre noi se încadrează în stereotipurile societăţii despre ceea ce ar trebui să fie un sexaholic, iar alţii nu. Unii dintre noi am ajuns să cumpărăm sau să vindem sex pe stradă, alţii să-l căutăm sub anonimat prin baruri şi locuri publice. Unii dintre noi ne-am implicat în aventuri dureroase şi distrugătoare; alţii ne-am consumat în obsesii nesănătoase pentru o persoană sau pentru o succesiune de persoane. Mulţi dintre noi ne-am păstrat obsesiile în secret, recurgând la masturbare compulsivă, fotografii, fetişuri, voyeurism sau exhibiţionism. Câţiva dintre noi am transformat alte persoane în victime. Şi, pentru mulţi dintre noi, această compulsie ne-a afectat familia, colegii de muncă şi prietenii. Foarte adesea simţeam că suntem singurii care nu se pot opri, că facem ceea ce facem – indiferent de ceea ce făceam – împotriva voinţei noastre. Când am venit la SA, am descoperit că, în ciuda diferenţelor dintre noi, cu toţii împărtăşeam o problemă comună – dorinţa3 obsesivă, de obicei combinată cu nevoia compulsivă de sex, într o formă sau alta. Am simţit că ne identificăm unii cu alţii. Indiferent de detaliile problemei noastre particulare, muream spiritual – muream de vină, de frică şi de singurătate. Pe măsură ce am realizat că toţi aveam aceeaşi problemă, am realizat şi că există o soluţie comună – cei Doisprezece Paşi ai recuperării, practicaţi într-o comunitate şi având la bază ceea ce noi numim abstinenţă sexuală. Pentru noi, abstinenţa este condiţia fundamentală şi absolut necesară pentru a ne câştiga cu adevărat libertatea, pe termen lung, faţă de problema dureroasă care ne-a adus la SA. Am descoperit că nimic altceva nu funcţionează. Dacă am încercat să negăm acest fapt, reieşit din experienţa noastră comună, am descoperit că recuperarea devine o iluzie. Şi se pare că acest lucru e valabil indiferent că suntem bărbaţi sau femei, căsătoriţi sau nu, homo- sau heterosexuali; indiferent că eram implicaţi în relaţii pe termen lung sau în aventuri de o noapte, sau dacă recurgeam din când în când la masturbare ca la o „supapă fizică”. Aşa cum au constatat încă acum 50 de ani cei de la Alcoolicii Anonimi, „jumătăţile de măsură nu rezolvă nimic”! Nu pretindem că înţelegem toate implicaţiile abstinenţei sexuale. Câţiva dintre noi au ajuns să găsească semnificaţii spirituale mai profunde în abstinenţa sexuală; alţii constată pur şi simplu că, în absenţa unei linii de demarcaţie ferme şi clare, dependenţa de sex, „vicleană, înşelătoare, puternică”, preia mai devreme sau mai târziu conducerea. Nu pretindem nici că abstinenţa singură va asigura o recuperare fericită şi de durată. Ca şi alcoolicii, putem rezista dorinţei, fără a fi abstinenţi într-un sens mai profund. Nici măcar nu pretindem că abstinenţa sexuală îl va face pe dependent să se simtă imediat mai bine. Şi noi, ca şi alţi dependenţi, putem avea simptome de sevraj când renunţăm la „drogul” nostru. Cu toate acestea, în ciuda tuturor îndoielilor, dificultăţilor şi confuziei prin care am trecut, am constatat că abstinenţa sexuală este cu adevărat „cheia unei libertăţi fericite şi pline de bucurie, pe care altfel nu am fi cunoscut-o”. De aceea ne întoarcem mereu la SA.Avem o soluţie. Nu pretindem că se potriveşte tuturor, dar pentru noi funcţionează. Dacă te identifici cu noi şi crezi că avem o problemă comună, ne am dori să-ţi oferim şi ţie soluţia noastră.

Un avertisment

Sfatul nostru pentru noii-veniţi la SA este să nu-şi mărturisească imediat trecutul sexual unui partener sau membrilor de familie care nu ştiu deja de problema lor, fără a se fi gândit bine şi fără de a fi deja abstinenţi de o vreme. Chiar şi aşa, e bine să discute mai întâi cu un sponsor SA sau în grup. De obicei, când intrăm în program, suntem atât de bucuroşi şi de entuziaşti, că vrem să povestim totul apropiaţilor noştri. Asemenea mărturisiri pot provoca însă răni adânci familiei sau altora şi trebuie limitate la grupul SA din care facem parte până când se poate stabili cel mai înţelept curs de acţiune. Bineînţeles, dacă există riscul să-i fi pus pe alţii în pericol, luăm imediat măsuri pentru a corecta acest lucru. Puţine lucruri pot afecta în aşa mare măsură recuperarea în familie ca o mărturisire prematură în faţa partenerului de viaţă sau a familiei, care o vor resimţi ca pe o trădare a încrederii şi încălcarea unor promisiuni sacre. Asemenea mărturisiri pot fi în realitate doar încercări subconştiente de a arunca vina pe umerii altcuiva, de a ne recâştiga bunăvoinţa cuiva sau de a face paradă de voinţa noastră. Problema trebuie tratată cu mare atenţie. Reparaţiile faţă de familie trebuie să înceapă printr-o schimbare de atitudine şi printr-un comportament abstinent cu consecvenţă. Atunci, pe măsură ce înaintăm în recuperare, vom găsi modalităţile de a oferi reparaţii. Ajutorul din partea sponsorului şi a grupului sunt indispensabile în acest caz. Întotdeauna există o cale, dacă dorim cu adevărat să îndreptăm lucrurile.