Ce este sexaholicul și ce este abstinența sexuală ?

Nu putem vorbi decât în numele nostru. Natura specializată a SA poate fi cel mai bine înţeleasă prin prisma a ceea ce numim sexaholicul. sexaholicul s-a extras pe sine din întregul context a ceea ce e bine şi ce e rău. A pierdut controlul, nu mai posedă puterea de a alege şi nu este liber să se oprească. Dorinţa a devenit o dependenţă. Situaţia noastră este similară cu a alcoolicului care nu mai poate tolera alcoolul şi trebuie să se renunţe complet la băutură, dar este dependent şi nu se poate opri. La fel şi sexaholicul, sau „beţivul” de sex, care nu mai poate „tolera” dorinţa, dar nu se poate opri. Deci, pentru sexaholicul, orice formă de activitate sexuală, indiferent că este cu sine sau cu un partener, altul decât soțul/soția, generează dependenţă şi duce la distrugere. Înţelegem de asemenea că forţa în faţa căreia cedăm este dorinţa şi că adevărata abstinenţă include victoria progresivă asupra dorinţei. Aceste concluzii s-au născut, fără putinţă de tăgadă, din creuzetul experienţei şi recuperării noastre; nu avem alte opţiuni. Dar am descoperit că acceptarea acestor concluzii este cheia unei recuperări fericite şi pline de bucurie la care nu am fi putut ajunge în alt fel. Această realitate va descuraja – şi aşa şi trebuie - pe mulţi din aceia care recunosc că au o obsesie sau o compulsie sexuală, dar care nu-şi doresc decât să o controleze şi să se bucure de ea, la fel cum alcoolicul şi-ar dori să-şi poată controla dorinţa de a bea şi să bea de plăcere. Până când n-am ajuns la disperare, până când n-am ajuns să ne dorim din tot sufletul să ne oprim, dar n-am mai putut, până atunci nu ne-am implicat cu adevărat în programul de recuperare. SA este pentru aceia care ştiu că singura lor şansă este să se oprească şi au ajuns la această concluzie singuri, din dorinţa de a-şi îmbunătăţi viaţa.

Mulţi dintre noi ne simţeam inadecvaţi, nedemni, singuri şi speriaţi. Ceea ce simţeam noi nu era niciodată ceea ce vedeam la alţii. Am resimţit încă de timpuriu lipsa de conexiune cu părinţii noştri, cu prietenii, cu noi înşine. Nu ne regăseam decât în jocul imaginaţiei noastre şi în masturbare. Ne-am cufundat în desene şi imagini, am început să vânăm obiectele fanteziilor noastre. Simţeam dorinţă şi vroiam să fim obiectul dorinţei altora. Am devenit cu adevărat dependenţi: sex cu noi înşine, promiscuitate, adulter, relaţii de dependenţă, fantezii. Am văzut sex: l-am cumpărat, l-am vândut, l-am dat la schimb, l-am dat gratis. Am devenit dependenţi de intrigă, de tensiunea aşteptării, de interzis. Singurul mod în care ştiam să ne eliberăm de el era să o facem. „Te rog apropie-te de mine şi fă-mă întreg!” strigam, cu braţele întinse. Tânjind după Marea Doză, ne-am cedat puterea altora. Din acest proces s-a născut vinovăţie, ură faţă de sine, remuşcări, vid şi durere, şi am fost împinşi încă şi mai adânc spre înăuntrul nostru, departe de realitate, departe de dragoste, pierduţi în noi înşine. Obiceiurile noastre făceau imposibilă adevărata intimitate. Nu am cunoscut niciodată cum e să fii cu adevărat legat de altă persoană, pentru că eram dependenţi de imaginar. Am preferat „chimia”, legăturile care aveau ceva magic în ele, tocmai pentru că ocoleau intimitatea şi conexiunea reală. Imaginaţia a corupt realitatea; dorinţa trupească a ucis dragostea. Mai întâi dependenţi, apoi infirmi emoţional, am luat de la alţii pentru a umple ce lipsea în fiinţa noastră. Păcălindu-ne iar şi iar că următoarea relaţie va fi cea salvatoare, de fapt ne pierdeam vieţile.

Am văzut că problema noastră are trei aspecte: fizic, emoţional şi spiritual. Vindecarea trebuia să survină sub toate cele trei aspecte. Schimbarea crucială de atitudine a început atunci când am recunoscut că suntem neputincioşi, că suntem robii viciului. Am venit la întâlniri şi ne-am oprit din a mai da curs dependenţei. Pentru unii, asta a însemnat să renunţe la sexul cu ei înşişi sau cu alţii, inclusiv să se abţină de la noi aventuri. Pentru alţii a însemnat abstinenţă totală, să nu facă sex cu partenerul de viaţă pentru un anumit timp, pentru a se recupera de sub puterea viciului. Am descoperit că ne puteam opri, că nu muream dacă nu dădeam curs poftei, că sexul era întradevăr opţional. Exista deci speranţa libertăţii şi am început să ne simţim vii. Fiind încurajaţi să continuăm, ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult de obsesia faţă de sex şi de sine şi ne am întors către Dumnezeu şi către alţii. N-a fost uşor, şi ne-a fost frică. Nu vedeam clar drumul de urmat, ştiam doar că sunt şi alţii care lau parcurs înaintea noastră. La fiecare pas ne-am temut că vom cădea şi ne vom prăbuşi în hău, dar lam făcut. Şi, în loc să ne omoare pe noi, faptul că am renunţat la luptă a omorât obsesia! Am păşit în lumină, într-o viaţă cu totul nouă. Apartenenţa la grup ne-a oferit supravegherea şi sprijinul necesar ca să nu fim copleşiţi, ne-a oferit o insulă de siguranţă unde să ne putem în sfârşit privi în faţă. În loc să ne mascăm sentimentele prin sex compulsiv, am început să dezgropăm şi să aducem la lumină rădăcinile foamei şi a vidului nostru spiritual. Şi aşa a început vindecarea. Pe măsură ce ne conştientizam defectele, am acceptat să ne schimbăm; faptul că nu ne-am mai negat defectele şi am căutat ajutor a sfărâmat puterea pe care o aveau asupra noastră. Pentru prima dată în viaţă am fost mai în largul nostru cu noi înşine şi cu ceilalţi fără să ne folosim de ”drogul” nostru. Iertându-i pe toţi cei care ne-au greşit, şi fără a face rău altora, am încercat să ne îndreptăm propriile noastre greşeli. Cu fiecare reparaţie morală, încă ceva din cumplita povară a vinovăţiei cădea de pe umerii noştri, până când ne-am putut ridica în sfârşit capul, privi lumea în ochi şi sta drept, ca un om liber. Am început să practicăm o abstinenţă pozitivă, făcând gesturi ale iubirii spre a ne îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi. Învăţam să oferim; şi măsura după care dădeam era aceeaşi cu care primeam. Găseam în sfârşit ceva ce nici unul din droguri nu ne putuse oferi: adevărata conexiune. Ajunsesem acasă.

Ce ne ajută pe noi ?

Cei care facem parte din grupul Sexaholicilor Anonimi (SA) am ajuns aici din cauza aceleiaşi probleme, chiar dacă în forme diferite. Unii dintre noi se încadrează în stereotipurile societăţii despre ceea ce ar trebui să fie un sexaholic, iar alţii nu. Unii dintre noi am ajuns să cumpărăm sau să vindem sex pe stradă, alţii să-l căutăm sub anonimat prin baruri şi locuri publice. Unii dintre noi ne-am implicat în aventuri dureroase şi distrugătoare; alţii ne-am consumat în obsesii nesănătoase pentru o persoană sau pentru o succesiune de persoane. Mulţi dintre noi ne-am păstrat obsesiile în secret, recurgând la masturbare compulsivă, fotografii, fetişuri, voyeurism sau exhibiţionism. Câţiva dintre noi am transformat alte persoane în victime. Şi, pentru mulţi dintre noi, această compulsie ne-a afectat familia, colegii de muncă şi prietenii. Foarte adesea simţeam că suntem singurii care nu se pot opri, că facem ceea ce facem – indiferent de ceea ce făceam – împotriva voinţei noastre. Când am venit la SA, am descoperit că, în ciuda diferenţelor dintre noi, cu toţii împărtăşeam o problemă comună – dorinţa3 obsesivă, de obicei combinată cu nevoia compulsivă de sex, într o formă sau alta. Am simţit că ne identificăm unii cu alţii. Indiferent de detaliile problemei noastre particulare, muream spiritual – muream de vină, de frică şi de singurătate. Pe măsură ce am realizat că toţi aveam aceeaşi problemă, am realizat şi că există o soluţie comună – cei Doisprezece Paşi ai recuperării, practicaţi într-o comunitate şi având la bază ceea ce noi numim abstinenţă sexuală. Pentru noi, abstinenţa este condiţia fundamentală şi absolut necesară pentru a ne câştiga cu adevărat libertatea, pe termen lung, faţă de problema dureroasă care ne-a adus la SA. Am descoperit că nimic altceva nu funcţionează. Dacă am încercat să negăm acest fapt, reieşit din experienţa noastră comună, am descoperit că recuperarea devine o iluzie. Şi se pare că acest lucru e valabil indiferent că suntem bărbaţi sau femei, căsătoriţi sau nu, homo- sau heterosexuali; indiferent că eram implicaţi în relaţii pe termen lung sau în aventuri de o noapte, sau dacă recurgeam din când în când la masturbare ca la o „supapă fizică”. Aşa cum au constatat încă acum 50 de ani cei de la Alcoolicii Anonimi, „jumătăţile de măsură nu rezolvă nimic”! Nu pretindem că înţelegem toate implicaţiile abstinenţei sexuale. Câţiva dintre noi au ajuns să găsească semnificaţii spirituale mai profunde în abstinenţa sexuală; alţii constată pur şi simplu că, în absenţa unei linii de demarcaţie ferme şi clare, dependenţa de sex, „vicleană, înşelătoare, puternică”, preia mai devreme sau mai târziu conducerea. Nu pretindem nici că abstinenţa singură va asigura o recuperare fericită şi de durată. Ca şi alcoolicii, putem rezista dorinţei, fără a fi abstinenţi într-un sens mai profund. Nici măcar nu pretindem că abstinenţa sexuală îl va face pe dependent să se simtă imediat mai bine. Şi noi, ca şi alţi dependenţi, putem avea simptome de sevraj când renunţăm la „drogul” nostru. Cu toate acestea, în ciuda tuturor îndoielilor, dificultăţilor şi confuziei prin care am trecut, am constatat că abstinenţa sexuală este cu adevărat „cheia unei libertăţi fericite şi pline de bucurie, pe care altfel nu am fi cunoscut-o”. De aceea ne întoarcem mereu la SA.Avem o soluţie. Nu pretindem că se potriveşte tuturor, dar pentru noi funcţionează. Dacă te identifici cu noi şi crezi că avem o problemă comună, ne am dori să-ţi oferim şi ţie soluţia noastră.

Cei Doisprezece Pași pentru Sexaholicii Anonimi

1. Am admis că eram neputincioși în fața poftei – că nu mai eram stăpâni pe viață noastră. 2. Am ajuns la credința că o Putere superioară nouă ne-ar putea reda sănătatea mentală. 3. Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum și-L închipuia fiecare dintre noi. 4. Ne-am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunțit al propriei persoane. 5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte ființe umane natura exactă a greșelilor noastre. 6. Am consimțit, fără rezerve, că Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter. 7. Cu umilință, I-am cerut să ne scape de lipsurile noastre. 8. Am întocmit o lista cu toate persoanele cărora le-am făcut rău și am consimțit să ne reparăm greșelile. 9. Ne-am reparat greșelile direct față de acele persoane acolo unde a fost cu putință, dar nu și atunci când asta ar fi însemnat să le facem rău, lor sau altora. 10. Ne-am continuat inventarul personal și ne-am recunoscut greșelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele. 11. Am căutat, prin rugăciune și meditație, să ne întărim contactul conștient cu Dumnezeu, așa cum și-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne privește și să ne dea puterea să o îndeplinim. 12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj altor sexaholici și să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții noastre.

Cele Douăsprezece Tradiții ale Sexaholicilor Anonimi

1. Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; restabilirea personală depinde de unitatea comunității SA. 2. întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii așa cum se poate exprimă El în conștiința noastră de grup. Persoanele care ne conduc nu fac altceva decât că lucrează în folosul comunității SA, fiind investite cu încrederea ei; ei nu guvernează. 3. Singura cerință pentru a deveni membru SA este dorința de a nu mai avea pofte și de a deveni abstinent sexual. 4. E bine ca fiecare grup să fie autonom în toate privințele, cu excepția chestiunilor care afectează alte grupuri sau SA ca ansamblu. 5. Fiecare grup are un singur scop primordial: să-și transmită mesajul dependentului de sex care încă mai suferă. 6. Niciun grup SA nu trebuie să sprijine, să finanțeze sau să-și împrumute denumirea unui alt organism, înrudit sau nu cu SA, pentru ca nu cumva probleme de natură financiară, de proprietate sau de prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial. 7. Fiecare grup SA trebuie să se autofinanteze integral, refuzând contribuțiile din afară. 8. Este important ca organizația SA să rămână o organizație de neprofesioniști, deși centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat. 9. SA, ca și comunitate, trebuie să rămână în afara unei organizări, dar putem constitui comitete executive, direct responsabile față de cei în slujba cărora se află. 10. Comunitatea SA nu are opinii în chestiuni externe; numele SA nu are voie să fie amestecat în controverse publice. 11. Politica noastră de relații publice se bazează mai degrabă pe atragere decât pe reclamă; trebuie să ne păstrăm întotdeauna anonimatul individual la nivel de presă, radio, film. 12. Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradițiilor noastre și ne reamintește neîncetat să plasăm principiile deasupra individualităților.

Ce este sexaholicul și ce este abstinența sexuală ?

Nu putem vorbi decât în numele nostru. Natura specializată a SA poate fi cel mai bine înţeleasă prin prisma a ceea ce numim sexaholicul. sexaholicul s-a extras pe sine din întregul context a ceea ce e bine şi ce e rău. A pierdut controlul, nu mai posedă puterea de a alege şi nu este liber să se oprească. Dorinţa a devenit o dependenţă. Situaţia noastră este similară cu a alcoolicului care nu mai poate tolera alcoolul şi trebuie să se renunţe complet la băutură, dar este dependent şi nu se poate opri. La fel şi sexaholicul, sau „beţivul” de sex, care nu mai poate „tolera” dorinţa, dar nu se poate opri. Deci, pentru sexaholicul, orice formă de activitate sexuală, indiferent că este cu sine sau cu un partener, altul decât soțul/soția, generează dependenţă şi duce la distrugere. Înţelegem de asemenea că forţa în faţa căreia cedăm este dorinţa şi că adevărata abstinenţă include victoria progresivă asupra dorinţei. Aceste concluzii s-au născut, fără putinţă de tăgadă, din creuzetul experienţei şi recuperării noastre; nu avem alte opţiuni. Dar am descoperit că acceptarea acestor concluzii este cheia unei recuperări fericite şi pline de bucurie la care nu am fi putut ajunge în alt fel. Această realitate va descuraja – şi aşa şi trebuie - pe mulţi din aceia care recunosc că au o obsesie sau o compulsie sexuală, dar care nu-şi doresc decât să o controleze şi să se bucure de ea, la fel cum alcoolicul şi-ar dori să-şi poată controla dorinţa de a bea şi să bea de plăcere. Până când n-am ajuns la disperare, până când n-am ajuns să ne dorim din tot sufletul să ne oprim, dar n-am mai putut, până atunci nu ne-am implicat cu adevărat în programul de recuperare. SA este pentru aceia care ştiu că singura lor şansă este să se oprească şi au ajuns la această concluzie singuri, din dorinţa de a-şi îmbunătăţi viaţa.

Problema și soluția

Mulţi dintre noi ne simţeam inadecvaţi, nedemni, singuri şi speriaţi. Ceea ce simţeam noi nu era niciodată ceea ce vedeam la alţii. Am resimţit încă de timpuriu lipsa de conexiune cu părinţii noştri, cu prietenii, cu noi înşine. Nu ne regăseam decât în jocul imaginaţiei noastre şi în masturbare. Ne-am cufundat în desene şi imagini, am început să vânăm obiectele fanteziilor noastre. Simţeam dorinţă şi vroiam să fim obiectul dorinţei altora. Am devenit cu adevărat dependenţi: sex cu noi înşine, promiscuitate, adulter, relaţii de dependenţă, fantezii. Am văzut sex: l-am cumpărat, l-am vândut, l-am dat la schimb, l-am dat gratis. Am devenit dependenţi de intrigă, de tensiunea aşteptării, de interzis. Singurul mod în care ştiam să ne eliberăm de el era să o facem. „Te rog apropie-te de mine şi fă-mă întreg!” strigam, cu braţele întinse. Tânjind după Marea Doză, ne-am cedat puterea altora. Din acest proces s-a născut vinovăţie, ură faţă de sine, remuşcări, vid şi durere, şi am fost împinşi încă şi mai adânc spre înăuntrul nostru, departe de realitate, departe de dragoste, pierduţi în noi înşine. Obiceiurile noastre făceau imposibilă adevărata intimitate. Nu am cunoscut niciodată cum e să fii cu adevărat legat de altă persoană, pentru că eram dependenţi de imaginar. Am preferat „chimia”, legăturile care aveau ceva magic în ele, tocmai pentru că ocoleau intimitatea şi conexiunea reală. Imaginaţia a corupt realitatea; dorinţa trupească a ucis dragostea. Mai întâi dependenţi, apoi infirmi emoţional, am luat de la alţii pentru a umple ce lipsea în fiinţa noastră. Păcălindu-ne iar şi iar că următoarea relaţie va fi cea salvatoare, de fapt ne pierdeam vieţile....

Ce ne ajută pe noi ?

Cei care facem parte din grupul Sexaholicilor Anonimi (SA) am ajuns aici din cauza aceleiaşi probleme, chiar dacă în forme diferite. Unii dintre noi se încadrează în stereotipurile societăţii despre ceea ce ar trebui să fie un sexaholic, iar alţii nu. Unii dintre noi am ajuns să cumpărăm sau să vindem sex pe stradă, alţii să-l căutăm sub anonimat prin baruri şi locuri publice. Unii dintre noi ne-am implicat în aventuri dureroase şi distrugătoare; alţii ne-am consumat în obsesii nesănătoase pentru o persoană sau pentru o succesiune de persoane. Mulţi dintre noi ne-am păstrat obsesiile în secret, recurgând la masturbare compulsivă, fotografii, fetişuri, voyeurism sau exhibiţionism. Câţiva dintre noi am transformat alte persoane în victime. Şi, pentru mulţi dintre noi, această compulsie ne-a afectat familia, colegii de muncă şi prietenii. Foarte adesea simţeam că suntem singurii care nu se pot opri, că facem ceea ce facem – indiferent de ceea ce făceam – împotriva voinţei noastre. Când am venit la SA, am descoperit că, în ciuda diferenţelor dintre noi, cu toţii împărtăşeam o problemă comună – dorinţa3 obsesivă, de obicei combinată cu nevoia compulsivă de sex, într o formă sau alta. Am simţit că ne identificăm unii cu alţii. Indiferent de detaliile problemei noastre particulare, muream spiritual – muream de vină, de frică şi de singurătate. Pe măsură ce am realizat că toţi aveam aceeaşi problemă, am realizat şi că există o soluţie comună – cei Doisprezece Paşi ai recuperării, practicaţi într-o comunitate şi având la bază ceea ce noi numim abstinenţă sexuală. Pentru noi, abstinenţa este condiţia fundamentală şi absolut necesară pentru a ne câştiga cu adevărat libertatea, pe termen lung, faţă de problema dureroasă care ne-a adus la SA. Am descoperit că nimic altceva nu funcţionează. Dacă am încercat să negăm acest fapt, reieşit din experienţa noastră comună, am descoperit că recuperarea devine o iluzie. Şi se pare că acest lucru e valabil indiferent că suntem bărbaţi sau femei, căsătoriţi sau nu, homo- sau heterosexuali; indiferent că eram implicaţi în relaţii pe termen lung sau în aventuri de o noapte, sau dacă recurgeam din când în când la masturbare ca la o „supapă fizică”. Aşa cum au constatat încă acum 50 de ani cei de la Alcoolicii Anonimi, „jumătăţile de măsură nu rezolvă nimic”! Nu pretindem că înţelegem toate implicaţiile abstinenţei sexuale. Câţiva dintre noi au ajuns să găsească semnificaţii spirituale mai profunde în abstinenţa sexuală; alţii constată pur şi simplu că, în absenţa unei linii de demarcaţie ferme şi clare, dependenţa de sex, „vicleană, înşelătoare, puternică”, preia mai devreme sau mai târziu conducerea. Nu pretindem nici că abstinenţa singură va asigura o recuperare fericită şi de durată. Ca şi alcoolicii, putem rezista dorinţei, fără a fi abstinenţi într-un sens mai profund. Nici măcar nu pretindem că abstinenţa sexuală îl va face pe dependent să se simtă imediat mai bine. Şi noi, ca şi alţi dependenţi, putem avea simptome de sevraj când renunţăm la „drogul” nostru. Cu toate acestea, în ciuda tuturor îndoielilor, dificultăţilor şi confuziei prin care am trecut, am constatat că abstinenţa sexuală este cu adevărat „cheia unei libertăţi fericite şi pline de bucurie, pe care altfel nu am fi cunoscut-o”. De aceea ne întoarcem mereu la SA.Avem o soluţie. Nu pretindem că se potriveşte tuturor, dar pentru noi funcţionează. Dacă te identifici cu noi şi crezi că avem o problemă comună, ne am dori să-ţi oferim şi ţie soluţia noastră.

Cei 12 pași și cele 12 tradiții

Am admis că eram neputincioși în fața poftei – că nu mai eram stăpâni pe viață noastră....

Sexaholicii Anonimi (SA)

Cine suntem ?

Sexaholicii Anonimi (SA) este o comunitate de bărbați și femei care își împărtășesc experiența , puterea și speranța reciprocă de a-și rezolva problema pe care o au cu toții și de a-i ajuta și pe alții să se recupereze. Singura cerință pentru a deveni membru este dorința de a nu mai avea pofte și de a deveni abstinent sexual. Nu există nici cotizație , nici taxe; ne finanțăm singuri prin contribuțiile benevole ale membrilor. SA nu are nicio afiliere cu vreo sectă , religie, doctrină politică , organizație sau instituție ; nu dorește să se implice în nicio controversă și nu militează nici pentru, nici împotriva vreunei cauze. Scopul nostru principal este de a ne păstra abstinența sexuală și de a-i ajuta pe alți sexaholici să atingă acest obiectiv.

Resurse esențiale

Dacă vrei să înțelegi mai clar problema, soluția și cum începe recuperarea, poți porni din aceste materiale inspirate direct din Cartea Albă.

Poveștile membrilorDoar un sexaholic poate înțelege un sexaholic

Întrebări și răspunsuri

Ce este sexaholicul și ce este abstinența sexuală ?
Nu putem vorbi decât în numele nostru. Natura specializată a SA poate fi cel mai bine înţeleasă prin prisma a ceea ce numim sexaholicul. sexaholicul s-a extras pe sine din întregul context a ceea ce e bine şi ce e rău. A pierdut controlul, nu mai posedă pute...
Citește mai multe
Problema
Mulţi dintre noi ne simţeam inadecvaţi, nedemni, singuri şi speriaţi. Ceea ce simţeam noi nu era niciodată ceea ce vedeam la alţii. Am resimţit încă de timpuriu lipsa de conexiune cu părinţii noştri, cu prietenii, cu noi înşine. Nu ne regăseam decât în jocu...
Citește mai multe
Soluția
Am văzut că problema noastră are trei aspecte: fizic, emoţional şi spiritual. Vindecarea trebuia să survină sub toate cele trei aspecte. Schimbarea crucială de atitudine a început atunci când am recunoscut că suntem neputincioşi, că suntem robii viciului. A...
Citește mai multe
Ce ne ajută pe noi ?
Cei care facem parte din grupul Sexaholicilor Anonimi (SA) am ajuns aici din cauza aceleiaşi probleme, chiar dacă în forme diferite. Unii dintre noi se încadrează în stereotipurile societăţii despre ceea ce ar trebui să fie un sexaholic, iar alţii nu. Unii d...
Citește mai multe
Cei Doisprezece Pași pentru Sexaholicii Anonimi
1. 1. Am admis că eram neputincioși în fața poftei – că nu mai eram stăpâni pe viață noastră.
2. 2. Am ajuns la credința că o Putere superioară nouă ne-ar putea reda sănătatea mentală.
3. 3. Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum și-L închipuia fiecare dintre noi.
...
Citește mai multe
Cele Douăsprezece Tradiții ale Sexaholicilor Anonimi
1. 1. Este necesar ca prosperitatea noastră comună să se afle pe primul loc; restabilirea personală depinde de unitatea comunității SA.
2. 2. întru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii așa cum se poate exprimă El în conștiința noastră de grup. Persoanele care ne conduc nu fac altceva decât că lucrează în folosul comunității SA, fiind investite cu încrederea ei; ei nu guvernează.
3. 3. Singura cerință pentru a deveni membru SA este dorința de a nu mai avea pofte și de a deveni abstinent sexual.
...
Citește mai multe

Sexaholicii Anonimi

Ai un comportament sexual compulsiv ?

Pofte sexuale obsesive ?

Încerci să te oprești și nu poți ?

Există o soluție !

Dacă vrei o cale de scăpare, contactează-ne

Cine suntem ?

Resurse esențiale

Cartea Albă

Abstinența sexuală

20 de întrebări

Dar oare chiar am probleme ?

Poveștile membrilorDoar un sexaholic poate înțelege un sexaholic

Întrebări și răspunsuri

Ce este sexaholicul și ce este abstinența sexuală ?

Problema

Soluția

Ce ne ajută pe noi ?

Cei Doisprezece Pași pentru Sexaholicii Anonimi

Cele Douăsprezece Tradiții ale Sexaholicilor Anonimi